De ce ”câine”?

 Prin 2013, am fost la niste prieteni undeva in zona Nistoresti-Plaiul Cornului unde dealurile si privelistea ne-au facut sa ne gandim la "ce-ar fi daca" am lua o casuta unde sa ne refugiem din cand in cand.

Am vazut-o si pe Maria care alerga ca un calut prin gradini si ideea a inceput sa fie din ce in ce mai puternic influentata de dorinta de a-i oferi o copilarie altfel decat cea de la bloc.

Asa ca am inceput sa batem drumurile de pe dealurile din partea cealalta a DN1, spre Dambovita.

Dupa aproape un an de strabatut diverse comune cu nume care mai de care mai misto, am ajuns intr-una in care am gasit ceva pe sufletul nostru. Cel mai puternic indicator a fost pitica, ce a gasit chiar o mica proprietate cu caine cu tot. Cainele nu era parte din oferta si nici macar nu era al curtii. Se pripasise din vecini.

Desi Maria avea doar vreo sase ani si un pic, era deja parte din unele decizii. Asa a fost si aici dar, dupa ce am plecat, ne-a intrebat daca vom lua si un caine...

Promisiunea a fost ca va fi si un caine. Ca dorim ca, inainte sa il aducem, trebuie sa planificam atent pentru ca un caine este o mare responsabilitate si ca trebuie sa ne gandim cu grija la asta. 

Dar i-am promis. Nici nu se putea altfel, o curte are nevoie de un caine, un copil are nevoie de un caine!

Ce am ales? Cum am ales? Care este experienta noastra cu un caine?

Vor urma aici, poate si voi aveti o astfel de promisiune de tinut si aici veti gasi raspunsuri care sa va ajute.